Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconsti-tutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit carora “Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate
Curtea de Apel Iasi - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si nici celui referitor la libertatea contractuala. In acest sens arata ca, in dreptul muncii actual, principiul negocierii presupune ca drepturile si obligatiile salariatilor se stabilesc prin negocierea libera a acestora intre salariati si angajatori si se concretizeaza atat in contractele individuale de munca, cat si in cele colective, la nivel de unitate, de ramura sau chiar la nivel national. Ca atare, cei doi parteneri sociali isi asuma drepturi si obligatii reciproce in functie de conditiile economice si sociale de la un anumit moment dat.
Instanta apreciaza ca textul de lege criticat nu confera salariatului o protectie excesiva si lipsita de temei legal si nici nu contravine prevederilor constitutionale invocate, intrucat reprezinta, pe de o parte, un minim de garantie pentru acesta, iar pe de alta parte, reflecta un anumit echilibru intre interesele patronului si dreptul persoanelor fizice de a-si castiga existenta prin munca.
Curtea, examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
RăspundețiȘtergereCurtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconsti-tutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit carora “Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate
Curtea de Apel Iasi - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si nici celui referitor la libertatea contractuala. In acest sens arata ca, in dreptul muncii actual, principiul negocierii presupune ca drepturile si obligatiile salariatilor se stabilesc prin negocierea libera a acestora intre salariati si angajatori si se concretizeaza atat in contractele individuale de munca, cat si in cele colective, la nivel de unitate, de ramura sau chiar la nivel national. Ca atare, cei doi parteneri sociali isi asuma drepturi si obligatii reciproce in functie de conditiile economice si sociale de la un anumit moment dat.
RăspundețiȘtergereInstanta apreciaza ca textul de lege criticat nu confera salariatului o protectie excesiva si lipsita de temei legal si nici nu contravine prevederilor constitutionale invocate, intrucat reprezinta, pe de o parte, un minim de garantie pentru acesta, iar pe de alta parte, reflecta un anumit echilibru intre interesele patronului si dreptul persoanelor fizice de a-si castiga existenta prin munca.